Fecioara Maria
Fecioarei Maria, îngerul Gavril i-a spus că va fi „binecuvântată între femei” (Lc.1:28) iar Elisabeta a numit-o drept „mamă a Domnului meu” (Lc.1:43). Duhul Sfânt a cuvântat prin chiar gura ei: „Iată, că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită” (Lc.1:48). Frumusețea tuturor acestor lucruri – pentru cei ce nu cunosc, desigur – parcă pălește în fața criticilor care se numesc evrei mozaici și afirmă că Maria nu a fost „fecioară”. În originalul ebraic, „virgină” se spune „betulah”, pe când în textul original din Is.7:14, avem astfel: „Iată, tânăra femeie va rămâne însărcinată, va naște un fiu și-I va pune numele Emanuel”. Corespondentul ebraic al subiectului „tânăra femeie” este „almah”, nu „betulah” . Sunt două explicații prin care se arată că Maria a fost „fecioară” pentru că „n-a cunoscut bărbatul”.
a.În baza tradiției acelei vremi în care poligamia a fost legală, profeția lui Isaia nu putea fi dată unui rege că ar avea un fiu (Ahaz, cf. Is.7:1), decât dacă mama copilului ar fi fost fecioară. Cineva, ar putea comenta că Isaia a greșit, numai că textul ne vorbește astfel: „Domnul a vorbit din nou lui Ahaz și a zis:...”; decât dacă acceptăm că Dumnezeu nu a greșit.
b.În baza textului scris : „Iată, tânăra femeie va rămâne însărcinată...”, corespondentul ebraic „almah” are două sensuri: întotdeauna înseamnă o „tânără femeie” care poate fi ori „betulah” (fecioară care a depășit vârsta copilăriei și arată ca o femeie tânără), sau „ișah” (cum este chemată femeia care are bărbat). Ea tot femeie tânără va arăta, adică „almah”. Nu, Dumnezeu nu a greșit.
c.În Mt.1:20, în textul original, îngerul îi spune lui Iosif să ia pe Maria [ca] soție, la el acasă. „Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu. Și el i-a pus numele Isus”. Este cunoscut vechiul obicei al Orientului Mijlociu în care părinții hotărăsc căsătoria copiilor lor chiar dacă ei sunt încă la vârsta copilăriei, sau, numai viitoarea mireasă este doar un copilandru. În ultimul caz, cei doi se numesc căsătoriți, el fiind bărbatul ei și ea, nevasta lui. În baza acestui obicei, îngerul sfătuiește pe Iosif „bărbatul ei Mariei”: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt”. Deci, ea a fost „betulah”, care a ajuns „almah”.
Mai rămâne o problemă minoră, să-i zicem așa: de ce există încurcătura aceasta ce ar putea dăuna crediței unora. Tot în Isaia, cu un capitol mai devreme, este o profeție la adresa unor omeni: „Du-te și spune poporului acestuia: Întruna veți auzi și nu veți înțelege; întruna veți vedea și nu veți pricepe!” Împietrește inima acestui popor, fă-l tare de urechi și astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, și să nu audă cu urechile, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine și să nu fie tămăduit”(Is.7:9-10). Fapta omului este „măsura” lui, ce i se cuvine. Așa că nu e de mirare când lui i se va întoarce o „contramăsură”, indiferent că aceasta este mică sau mare (vezi și Am.3:6b). În acest sens noi repetăm aici că poporului Israel i-a fost profețit că va ajunge să nu primească și să nu înțeleagă ce va urma. Peste toată omenirea s-a lăsat un întuneric gros în care s-a ascuns și planul lui Dumnezeu într-un mare secret (Ef.1:9 / Col.1:26).
