LUCRĂRI ALE DUHULUI SFÂNT ÎN MIȘCAREA PENTICOSTALĂ MĂRTURII ISTORICE ȘI CONTEMPORANE

Cartea o puteți găsii pe: https://yeshuaistheway.org/product/lucrari-ale-duhului-sfant-miscarea-penticostala-marturii-istorice-si-contemporane-paul-cristian-ionascu-si-dinu-lacatus-ed

Prefață

În ultimii o sută de ani, Mișcarea Penticostală din România a avut o expansiune uimitoare. Aceasta este o provocare pentru mulți oameni de bună credință, care nu s-au grăbit să-i atribuie superficial un motiv cu valențe umane. De altfel, Mișcarea Penticostală în lume s-a dezvoltat asemănător. Motivul este evident: nu e lucrare omenească.

Prima creștere explozivă a comunității de credincioși a avut loc în ziua revărsării Duhului Sfânt - în Ziua Cincizecimii. La întrebarea„ce anume a generat acel rezultat extraordinar, al miilor de oameni care au crezut în Hristos?”, răspunsul este evident: e vorba de slujirea oamenilor împuterniciți de Dumnezeu. De asemenea, Evanghelia după Marcu, în încheiere, oferă răspuns explicit la aceeași întrebare: „Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau” (Mc. 16:20). Unui slujitor în Biserica Penticostală îi este la îndemână să-și recunoască limitarea în ce privește succesul dezvoltării bisericii, spunând, la fel ca Apostolul Pavel: „comoara acesta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere extraordinară să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi” (2 Cor. 4:7).

Inima omului este deschisă spre miracol. Nu doar imensitatea creației înconjurătoare reclamă existența miracolului, ci chiar modul cum este alcătuit omul. Omul este creat cu verticalitate anastasică, cu gândul sus, la Domnul vieții, la Cel care face lucrurile cu mult peste puterea de pricepere omenească.Doar starea de nebunie poate tăgădui lucrările supraomenești, pe care credinciosul le întâlnește la tot pasul. Deși problema miracolelor poate stârni mereu discuții aprinse, prezentul volum nu-și propune să prezinte fundamentele biblice sau teologice ale credinței în lucrări miraculoase. Dimpotrivă, mărturiile adunate în acest volum sunt un crâmpei din mulțimea lucrărilor recente ale lui Dumnezeu, în dinamica actuală a dezvoltării Bisericii dincolo de contextele istorice.

Locuțiunea „semne și minuni”, folosită în toată istoria biblică, se referă la intervenția lui Dumnezeu în creație, iar aceste lucrări copleșesc puterea minții, și se adresează cu precădere inimii, dar și voinței. Prin aceste lucrări extraordinare Dumnezeu nu obligă pe cineva să creadă, ci doar oferă un plus de har, pentru cei care au nevoie de dovezi actuale, tangibile, ale puterii, ale prezenței și iubirii lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbește, deci, și prin lucrările Sale supraomenești.Dar această vorbire a lui Dumnezeu nu înlocuiește Cuvântul Lui recunoscut - Sfânta Scriptură, ci doar aduce în actualitate vorbirea Lui. Dacă Dumnezeu ar face miracole în abundență, unii s-ar simți obligați de acestea să creadăși ar fi înlăturat aspectul voluntar al credinței, în timp ce alții s-ar înrăi și mai mult în respingerea lui Dumnezeu. Acestea constituie, poate, și motivele pentru care Dumnezeu nu face risipă de miracole - ca să nu-i încarce pe unii cu o vinovăție și mai mare, și ca să nu-i oblige pe alții să creadă. Însă El oferă suficiente miracole, ca semne pentru cei care au nevoie - pentru întărirea credinței,și ca manifestare a generozității Sale - ca un aconto al bunătăților veșnice oferite celor ce cred.

Prezentul volum, coordonat de Paul Ionaşcu şi Dinu Lăcătuş, adună mărturii ale lucrărilor miraculoase cu care Dumnezeu i-a binecuvântat pe unii credincioși în istoria recentă. Cele mai multe miracole, care au însoțit slujirea recentă, sunt necunoscute multor credincioși, motiv pentru care prezentul volum se adresează fiecărui cititor, folosind un limbaj simplu, accesibil. Însă mărturiile prezentate pot fi un material bogat, un document – sursăpentru cercetătorii la nivel academic, provenind, iată, din mărturii care au copleșit viața ori slujirea celor ce le expun.

Așadar, prezentul volum vorbește despre fapte. Cei care le expun nu le așează în context teologic, ci le expun pragmatic. Prezentarea narativă a acestor mărturii dă posibilitatea fiecărui cititor la reflecție. Cititorul se poate alătura miracolelor relatate, cu propria experiență de viață și de umblare cu Dumnezeu. Nu de puține ori, cel care lecturează aceste experiențe se va regăsi în eleși își va da seama că adesea propria umblare cu Dumnezeu, însoțită de miracol, a trecut neobservată. Desigur, va fi loc și pentru critică, și pentru necredință, însă vorbim aici de mărturia oamenilor, a trăirilor lor, a experienței de viață, care e dezarmantă. Dincolo de uimireasau îndoiala pe care cineva o poate avea citind prezentele mărturii, chemarea acestui volum este chemare la discernământ spiritual și la o statornică umblare cu Dumnezeu în generația de azi.

Pastor Traian Florea