Vorbirea în limbi: semn pentru necredincioși

Iată ce spune apostolul Pavel:

„În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine; și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”„Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși” (1Cor. 14:21-22)

Pavel vorbește despre o profeție rostită de profetul Isaia, în care Dumnezeu spune că va „vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine”. Acesta este un semn dat de Dumnezeu oamenilor necredincioși și are ca scop trezirea acestora și aducerea lor la adevăr. Iar cu toate acestea poporul va rămâne tot necredincios; „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine; și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul”

Pavel spune în acest verset că vorbirea în limbi este „un semn …. pentru cei necredincioși”. Acest dar este eficient pe câmpul de misiune.

Domnul Yeshua a dat următoarea poruncă: „Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură” (Mc. 16:15); „lumea” nu se referă la o comunitate de oameni credincioși ci la oameni necredincioși. Ei trebuie să creadă evanghelia și să se boteze (v. 16). Apoi Yeshua a spus:

„Iată semnele cari vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mînă șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mînile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoșa” (Mc. 16:17-18)

Unul din semnele care îi însoțesc pe cei care cred este și acesta: „vor vorbi în limbi noi”. Dar unde îi va însoții? „În toată lumea”!!

Apoi Marcu afirmă: „Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, și întărea Cuvîntul prin semnele, cari-l însoțeau” (Mc. 16:20).

Din nou aș dorii să pun câteva întrebări. Unde au plecat? Pretutindeni! În toată lumea! Unde se manifestau semnele despre care a vorbit Marcu în vv. 17-18? Pretutindeni! În toată lumea!

Cel mai cunoscut pasaj în privința aceasta este cel din Faptele Apostolilor capitolul 2. Iată ce spune Scriptura:

„În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în acelaș loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s'au așezat cîte una pe fiecare din ei. Și toți s'au umplut de Duh Sfînt, și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească” (Fapte 2:1-4)

Priviți următorul aspect: Erau la Sărbătoarea Shavuot („în ziua Cincizecimii”). Erau la Templu („toată casa”, se referă la Casa de Rugăciune adică Templu cf. Mt. 21:12-13). Erau în pridvorul lui Solomon („casa unde ședeau ei” cf. Fapte 3:11; 5:12).

Pridvorul lui Solomon era aproape de curtea neamurilor. Atunci când ucenicii au început să vorbească în alte limbi, neamurile s-au adunat și s-au minunat de lucrul acesta când îi auzeau pe ucenici vorbind în limbile lor. Iată ce este scris:

„Și se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sînt supt cer. Cînd s'a auzit sunetul acela, mulțimea s'a adunat și a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toți se mirau, se minunau, și ziceau unii către alții: „Toți aceștia cari vorbesc, nu sînt Galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parți, Mezi, Elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirena, oaspeți din Roma, Iudei sau prozeliți, Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă, și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?” (Fapte 2:5-12)

Toate neamurile au rămas uimite când îi auzeau pe ucenicii vorbind în limbile lor natale. Acesta a fost un SEMN pentru necredincioși!